„De ceva vreme deja – oare după Nietzsche? mai aproape de noi? –, filosofia a primit o sarcină care nu-i era până atunci deloc familiară: aceea de a diagnostica. A recunoaște, după câteva însemne sensibile, ceea ce se petrece. A detecta evenimentul care țipă printre zgomotele pe care nu le mai auzim,într-atât ne-am obișnuit cu ele. A prezenta ceea ce se oferă vederii în ce vedem zi de zi. A pune în lumină, dintr-odată, acest ceas cenușiu în care ne aflăm. A profetiza momentul.”