„De ce ți-e teamă când ți-e teamă de tot? Trecerea timpului și oprirea timpului. Moarte și viață. Aș putea spune că plămânii mei nu s-au umplut niciodată cu destul aer, oricâte pufuri din inhalator am inspirat. Sau că gândurile mele se mișcau prea repede ca să ajungă la final, secerate de o vigilență perpetuă.Dar chiar și spunând asta aș instiga minciuna care zice că teroarea poate fi descrisă, când oricine a cunoscut-o vreodată știe că nu are componente, ci se află de fapt peste tot în interiorul tău, tot timpul, până când te poți recunoaște doar prin tensiunile care leagă o clipă de alta. Și totuși continui să mint, descriind-o, deoarece cum altfel aș putea să evit această secundă și cea de după? Asta e boala în sine: nevoia neîndurătoare de a evada dintr-o clipă care nu se încheie niciodată.”