„De ce nu pier diavolii în timpul exorcizării? De ce li se permite să-și ia tălpășița spre locuri noi, unde-și urzesc iar și iar planurile menite să-i corupă și să-i ruineze pe cei cu sufletul neîntinat? Oare de câtă agheasmă și tămâie este nevoie pe acest pământ pentru a scăpa definitiv de influența lor ocultă?Dureroase întrebări, deocamdată fără răspuns. Când să plece din cârciumă, colonelul Anghel i-a mulțumit popii pentru excelenta sa prestație. Apoi, ca să-și cheltuie și ultima fărâmă de agresivitate, i-a aplicat o palmă soldatului țârcovnic, de i-a irigat fața cu sânge.”