„Dar să revenim la ale noastre: ideea lui Corentin e ca în primă fază să arunce o privire dincolo. Doar să intre, să prindă un instantaneu, apoi să iasă cam în același loc, unde l-o arunca inerția din hiperspațiu. Pentru asta a avut nevoie de mine, ca să-i construiesc un dispozitiv optic.Iar eu am proiectat o cărămidă fotografică. Nu știu cum altfel să-i spun, practic e un bloc de film foto învelit într-o carcasă de oțel masiv, cu care ar trebui să surprindem imagini cvadridimensionale, printr-un mecanism similar celui prin care pe filmul plan imprimi instantanee din lumea tridimensională. Film peste film, perfect lipite unul pe altul, până iese ca o cărămidă, cum vă spun. Pentru că el crede că tunelul trece printr-un hiperspațiu cu patru dimensiuni.”