„Dan Skorski se trezi în parc, pe o bancă, în mijlocul pieței publice. observă mai întâi soarele. asta era bine. apoi văzu că are ochelarii pe cap. îi atârnau de o ureche. una dintre lentile fusese împinsă afară din ramă și atârna, abia prinsă de o margine. când întinse mâna s-o atingă,firul se rupse și lentila căzu, după ce atârnase acolo toată noaptea. căzu pe ciment și se făcu zob.
Dan adună cioburile și le băgă în buzunarul cămășii. apoi făcu gestul acela inutil, despre care ȘTIA că e inutil, inutil, inutil… dar TREBUIA să îl facă, să afle totuși…
își căută portofelul.”