„Cuvintele celor care vorbeau din balcon o amețeau, îi ardeau pielea, îi întunecau mintea și ochii. În ce lume trăise? În ce lume intrase? Și ce dacă de la un moment dat încolo nu i-a mai fost frică și încercase să facă ceva? Se înhăitase încă o dată cu ei, era complicele lor, avea mâinile pătate de sânge,participase la un complot odios, la o îngrozitoare lovitură de stat, fără vreo legătură cu oamenii strânși în Piață. Revoluția fusese furată. Furată furată furată. Furată și învăluită într-o perdea de minciună și murdărie. Furată și înecată într-o mocirlă de secrete oribile și lașități strigătoare la cer. Comuniștii nu se lăsau. Politrucii și securiștii nu se lăsau. Lacheii ceaușiști nu se lăsau, își împușcaseră conducătorul și mergeau înainte.”