„Cu puțin înainte de a ajunge la baracă, observă pe stradelă o umbră care se clătina. Își dădu seama imediat că nu era unul din deținuții obișnuiți, ei nu se mișcau în felul ăsta. Peste o clipă îl recunoscu pe responsabilul de la 22, Handke. Mergea împleticindu-se de parcă s-ar fi aflat pe un vapor.Lebenthal înțelese imediat ce însemna asta. Handke își procurase probabil de undeva niște băutură. Nu mai era posibil să treacă neobservat pe lângă el și să ajungă în baracă pentru a ascunde câinele și a-i avertiza pe ceilalți. De aceea, Lebenthal se fofilă încet după peretele din dos al barăcii, pitindu-se în umbră.”