„Cu adevărat substanțială este dragostea față de cel care ți-a greșit, abia atunci îți sunt încercate limitele dăruirii, abia atunci, prin suferință, te dezvălui. De ce oare avem nevoie, pentru a ne cunoaște, de fisură, de neajuns?! De ce bucuria nu permite luciditatea?! De ce doar îndurerați ne putem trezi?!Ce spune asta despre noi? Ce fel de ființe suntem dacă numai răul poate revela adevărata dimensiune a bunătății noastre?”