„Colțul acesta, la mijlocul scării principale, este locul meu preferat. E o casă ciudată, parcă e special făcută să te inducă în eroare. Cu scări care cotesc în unghiuri neobișnuite, colțuroase ca niște genunchi și coate, cu trepte inegale, cu ferestre strâmbe care nu se aliniază oricât de tare ți-ai miji ochii uitându-te la ele,cu podele și ziduri cu panouri care acoperă ascunzători iscusit gândite. Cotlonul acesta emană o căldură aproape nefirească. Asta am băgat cu toții de seamă când am venit aici prima dată și, în săptămânile verii timpurii, ne-am bătut capul să aflăm de unde se trage. Și mie mi-a luat ceva timp să descopăr, dar am aflat adevărul în cele din urmă. Cunosc locul acesta așa cum îmi cunosc propriul nume.”