„Cititorii se plânseseră adesea de lungimea frazelor lui Thomas, de prețiozitatea stilului în care scria. De astă-dată era hotărât să recurgă la un stil și mai solemn. Avea să le vorbească naziștilor folosindu-se de toate sistemele pe care le stăpânea prea bine; li s-ar fi adresat dintr-o postură de superioritate germană,punând la bătaie tonuri de care uzaseră scriitorii cu mult înainte ca la ei, la naziști, să se fi gândit măcar cineva. Avea să-i potopească, de-a dreptul, cu fraze și subfraze pe cei priviți cu teamă și aversiune glacială de oricine credea în libertate și în progres.”