„Cel mai bine îmi amintesc sângele. Însă mama își amintește țipetele. Și, cu toate că nu mi-au spus-o niciodată, cred că asta își amintesc și cei mai mulți dintre cei care erau de față – trupul meu plin de sânge, plămânii aruncând afară fiecare răsuflare până n-a mai rămas nimic; totul dispăruse.Am avut nevoie de cusături. Aproape treizeci, în diferite locuri: pe mâini și obraji, pe burtă și brațe.”