„– Ce-i cu tine? tocmai îmi zice mama. Ce, Doamne, ai mâncat azi?
Soarele cade prin geam ca o minge spartă. E roșie, îmi dă un pic de febră. Și durerea crește din nou, fug pe trepte, îmi vărs încă o dată mațele. Nu iese mare lucru.
– E a treia oară, numai fierea a rămas, zice mama.
Îmi ia fața-n palme,cât de mare e obrazul ei, cât de neted, cum pică din el îngrijorarea. Are două cercuri în ochi, mă văd pitică de tot în ele. M-am strâns, m-am chircit, sunt pe jumătate întoarsă spre podelele care s-au mânjit destul de rău la intrare. Ieri a plouat, dacă-i primăvară noi suntem răi și aducem tot gunoiul în casă. L-am luat pe crestele de pe talpă, mai ales eu, cum tot umblu prin șanțurile pline de țărână. Ce tot trag într-acolo, că doar tina n-o fi miere! Aș vrea eu!”