„Ce fel de palat e ăsta, cu uși de aur care strălucesc, coloane de argint și pomi mereu în rod? Ca hipnotizată, înaintează până la zidul casei de oaspeți, se cațără pe poartă și se uită prin oblon. Înăuntru, patru băieți cu pieptare stau în jurul unui bătrân cu o gușă umflată ca un balon într-o parte a gâtului.Băieții repetă versurile cu niște voci pierite, monotone, bărbatul pare să țină în poală niște bucăți de pergament pe care le răsfoiește, iar Ana se apleacă atât cât o lasă curajul.”