„Când se lăsa întunericul, Bangkokul era încredințat lunii și cerului înstelat. În afara câtorva hoteluri, doar casele bogaților mai erau dotate cu generatoare de curent electric, oferind ici-colo un adevărat spectacol de lumini. Majoritatea oamenilor foloseau lămpi și lumânări. În casele joase de pe marginea râului,lumânarea de pe altarul budist străpungea noaptea și doar imaginea statuii lui Buddha, alungită, se profila pe podelele din lemn de bambus. Bețișoare parfumate groase maro ardeau în fața statuii. Luminile de la casele de pe malul opus luceau pe râu și, din când în când, erau întrerupte de siluetele bărcilor trecătoare.”