„Când am zburat la Mardin să mă văd cu familia lui Hussein, orașul antic, pierdut în timp, de la granița cu Siria, era acoperit de un praf roșiatic. Praful acesta care vopsea în ocru străzile, casele, până și norii, părea a fi fost pus ca decor de un regizor talentat,special pentru a sublinia durerea arzătoare a unei familii care-și pierduse fiul și pentru a crea atmosfera potrivită cuvintelor profetice pe care Hussein i le spusese mamei sale.”