„Când a făcut Dumnezeu lumea, a plăsmuit-o prea mare și nu încăpea deloc sub cer. Cupola lui stătea ca o emisferă mică de cristal, pătată cu soare și cu lună, cu planete și cu stele, în mijlocul unui platou imens de șesuri, ape și păduri. Cum să rezolv problema? și-a zis El, scărpinându-se în barba-i albă,cu iz de rășini parfumate.”