„Căldura invadează totul, ca o molimă. Căldura cade ca un val de mătase roșie, organic, compact, învăluind trupurile, copacii, lucrurile, pentru a le injecta otrava neagră a disperării și cea mai sigură și lentă moarte. E o condamnare fără recurs, fără circumstanțe atenuante,părând gata să devasteze întregul univers vizibil, chiar dacă vortexul ei fatal trebuie să fi căzut asupra orașului eretic, asupra zonei pedepsite. E calvarul câinilor vagabonzi, plini de râie, lipsiți de orice mângâiere, căutând o fântână în deșert.”