„Călătoriră toată noaptea, ațipind când și când în vagonul aglomerat. În timp ce Dora moțăia, el o privi – capul îi căzuse în piept, bărbia i se dublase. Îi aminti din nou de mama lui, care devenise cam rotofeie la vârsta a doua. La fel și el. O familie replica producția lumii,înmulțirea organică istorică a elementelor în decursul vremii: el și Dora erau încă legați, în sensul cel mai literal, de părinții lui, Emile și Pauline. Scoase din port-act o fotografie îngălbenită a familiei lui, o clipă închisă în ghețarul memoriei, care păstrează asemenea imagini. Iată-l, chel, îmbrăcat într-un veșmânt lung, alb, cu guleraș plisat, șezând în poala mamei, cu mâna dreaptă ușor ridicată, cu o expresie de atenție concentrată: trebuie să aibă vreo cinci luni.”