„«Ca să mergi din București la mănăstirea Căldărușani, ieși prin bariera Moșilor», scrie I.L. Caragiale (O plimbare la Căldărușani). Boierii, completează Nicolae Filimon, «se plimbau în calești și butci cu arcurile poleite, spre a se deosebi de neguțători.Podul Mogoșoaiei și al Târgului de Afară erau cele de căpetenie preumblări ale boierilor» (Ciocoii vechi și noi). Ieșirile la iarbă verde n-au fost, desigur, singura rațiune de a exista a barierei Moșilor – unde, o confirmă un personaj al lui Filip Florian, «după spânzurătorile lui Brâncoveanu, […] se înălțaseră țepe ascuțite, sub Mavrocordat, în care erau trași calpuzanii, iarna, pentru tihna negustorilor și pentru pofta de omor a norodului» (Zilele regelui).”