„Ca o fractură deschisă ca un os rupt care iese din carnea sfâșiată, mama se ridică noaptea din umbra de pe tavan. Îmi spune: Emek e două noaptea de ce nu dormi și de ce fumezi iar. Du-te la bucătărie copile bea o ceașcă de lapte călduț și întoarce-te în pat să dormi.Nu te gândi la mine noaptea eu cu insomnia tu gândește-te în locul meu la burnița cețoasă din pădure și la vulpea care-și caută adăpost printre brazi, pe întuneric și vei adormi. Pe întuneric printre brazi rătăcește Somnia cea bătrână cu un batic ud pe cap într-o rochie, udă până la os cu un baston strâmb în mâna zbârcită, vrăjitoarea obosită numită Somnia rătăcește prin întuneric prin ploaie rătăcește printre copacii încețoșați șchioapătă de la o umbră la alta fugind de mine afară dar trece prin mine, încolo și încoace, mă traversează ca pe o vale pe care în rătăcirile ei a transformat-o dintr-o vale în Emek Baka (Valea lacrimilor – n.r.). Toate sunt poate din cauză că am lăsat vreo ușă deschisă.

Mai mult