„Bine că nu mă vede domnu’ Guță citind porcăriile astea, își zise Păpădie și-și mai făcu o cruce – să fie acolo. Grigore Varnali avea oroare de citit, iar cei din anturajul lui se fereau să fie surprinși în această ipostază discutabilă, dacă nu dezonorantă de-a binelea.Cine era văzut citind și raportat lui Varnali nu mai avea trai cu el. Adio încredere, adio bani, adio ajutoare în caz de nevoie. Loialitatea față de patron subînțelegea delimitarea de acele unelte ale diavolului care aveau coperți și se găseau în lăcașuri de pierzanie unde le erau vândute necredincioșilor, când nici un om cu dreaptă judecată n-ar fi plecat cu ele acasă, chiar să le fi primit pe degeaba.”