„Băieții veneau și plecau. Elwood ajunse să cunoască niște puștani albi pe care, altminteri, nu i-ar fi întâlnit nicicând. Copii în grija statului, orfani, copii fugiți de acasă în graba mare, să scape de niște mame care ofereau servicii contra cost bărbaților sau de niște tați bețivani,care dădeau buzna peste ei în creierul nopții. Unii dintre ei erau periculoși. Furau bani, își înjurau profesorii, distrugeau bunuri publice, povesteau despre cum s-au luat la bătaie în săli de biliard și despre unchi care vindeau la negru visichi contrafăcut. Erau trimiși la Nickel pentru delicte de care Elwood nu mai auzise până atunci: simularea unei boli și chiul, vagabondaj, depravare. Erau cuvinte pe care nici băieții nu le înțelegeau, dar ce rost ar fi avut să le înțeleagă, când toate acestea aveau un sens destul de clar: Nickel.”