„Băiatul mai întâi. Îl chema Yusuf și plecase de acasă în al doisprezecelea an de viață. Își amintea că era anotimpul secetos, când fiecare zi era leită celei de dinainte. Flori neașteptate înfloreau și mureau. Insecte bizare se strecurau afară de sub pietre și se zvârcoleau până la moarte sub razele de foc.Soarele făcea arborii din depărtare să tremure în aer și casele să se înfioare și să se umfle, disperate să respire. Nori de praf se înălțau la fiecare pas mai apăsat, iar orele zilei erau învăluite într-o nemișcare tăioasă. Își amintea din anotimpul secetos momente precise ca acelea.”