„Băiatul căzuse de la etajul trei. Se învârtise în aer și, încetinit de crengile unui copac de care se tot lovise în cădere, aterizase pe iarbă. Părea că, dacă nu ar fi fost copacul acolo, se ducea. Așa, a supraviețuit. A rămas nemișcat, într-o parte, respirând greu, aproape imperceptibil.Căzuse pe umărul stâng, care, sub forța impactului, i se ridicase nefiresc, ajungând undeva lângă ureche. Sau poate că i se îndesase capul în gât. Crengile îl zgâriaseră, avea o rană la un picior, care sângera. Nu l-a mișcat nimeni, deși primul impuls al unora a fost să se repeadă și să-l ridice de acolo.”