„Azi-noapte am vorbit în somn o limbă necunoscută. Mă auzeam vorbind în timp ce dormeam, dar nu mă puteam trezi din vis. Foarte, foarte coerent. Încercam să-mi dau seama, fiind conștient că mă aud cum visez, despre ce limbă e vorba. Erau mai multe la un loc, slava și sanscrita, iraniana, araba.Nu înțelegeam nimic din ce zic, însă totul avea noimă, militam pentru ceva, nu știu pentru ce. Era un crez în joc. Câteodată e minunat să nu știi câte știi. Aș vrea să știu însă că pot stăpâni ce cunosc. Nu pot, pentru că doar am impresia că știu.”