„Autoarea scrie poezie cum respiră. Copiii ei scriu povești. Soțul ei, secretar fiind, scrie zilnic zeci de rapoarte din care, la finalul programului de lucru, extrage fragmente pe care le aranjează în versuri. El este cel mai puțin talentat din casa Downing, dar se străduiește. Toți din familie scriu mereu câte ceva.În timpul programului, în timpul liber. Chiar și noaptea visează ceea ce vor scrie a doua zi. Nu există concediu sau scurtă ieșire în weekend din care să nu se întoarcă fără un volum nou frumos dactilografiat. Totuși, niciunul din ei nu s-a gândit să publice vreodată. Scriu cu toții din pură plăcere.”