„Au sărbătorit în acea noapte. Membrii rezistenței erau fericiți: au băut, au mâncat. Klaus era un combatant respectat și vestit printre inamici. Era clar că singurul motiv pentru care nu fusese executat era influența familiei sale. Mama lui, chiar și în urma întâmplărilor care l-au orbit parțial pe tatăl lui Klaus,nu a încetat să trimită scrisori pentru a cere îndurare pentru fiul său. Să-l țină închis, dar să nu-l ucidă. Se vorbea în fiecare săptămână despre executarea lui Klaus, dar aceasta nu s-a concretizat niciodată. Iar acum Klaus evadase.”