„Asupra unei anumite secțiuni a picturii lui Horia Bernea a putut plana suspiciunea unui confortabil tradiționalism. Că e vorba de o suspiciune neîntemeiată se poate demonstra în mai multe feluri. Dar înaintea demonstrației,istoricul de artă resimte nemijlocit abuzul suspiciunii cu pricina în măsura în care realizează spontan că nu se poate apropia de această pictură aparent «tradițională» cu aceleași mijloace cu care se apropie de pictura tradițională propriu-zisă. Instrumentarul analitic tradițional nu e în adecvare cu analitica picturii lui Bernea. Trebuie să fii mai mult, sau, în orice caz, altceva decât un istoric de artă – în accepțiunea curentă a termenului – pentru a intra în dialog cu această pictură. Semn că Horia Bernea însuși e mai mult și, poate, altceva decât un simplu pictor.”