„Așadar, Binișor, Zaț, Ferfeniță, plus alți câțiva, se aflau în linia întâi a războiului contra lui Candid Ițescu. Li se auzea hămăitul prin ganguri, ziua, lătratul isteric la amiază, tropăitul, noaptea. Erau gata să îi sară la beregată, să îl doboare și să înșface tot. Așteptau doar ocazia. Slavă Domnului,bătrânul avea încă din tinerețe o mulțime de dușmani. Era fericit, nu îl înfricoșau, dimpotrivă, îi colorau obrajii, îl animau, nu-l lăsau să ațipească și nici să îi scadă vigilența.”