„– Așa… oftă bătrânul, așezându-se în fotoliu.
Focul trosnea în soba de teracotă, camera începea să se încălzească, iar mâinile i se dezmorțeau în sfârșit. Parcă nici nu-l mai dureau așa de tare, doar la gândul că aveau să-i servească și la altceva decât la căratul lemnelor.
Cu gesturi precise,bătrânul își puse ochelarii pe nas și deschise agenda care-l aștepta cuminte pe măsuța de lângă fotoliu. Culese un pix din cana fără toartă. Era pregătit pentru marele proiect.”