„Așa cum bibliotecile vaste se nasc ca expresii ale veleităților de tinerețe, golirea lor treptată marchează începutul maturizării. Afli, cu vremea, care este hrana care-ți priește și care e cea de care nu te vei atinge niciodată. Am învățat, târziu, să mă apăr de prestigiul literei tipărite (nu orice pagină tipărită merită citită)și am început, la rândul meu, să dau cărți în dreapta și-n stânga, să-mi «purific» biblioteca, s-o «esențializez». Un corp întreg, cel pe care-l iubesc cel mai mult, e format din cărțile la care revin mereu, pe care le recitesc, în mijlocul cărora mă mișc ca într-un oraș cunoscut. Mă duc la ele ca la prietenii de care mi s-a făcut dor și pe care trebuie musai să-i văd.”