„Am venit aici, în fundul grădinii, ca să pot citi liniștită. Văd că e cu neputință. E prea frig. Ce liniște! Ce pace! Îmi place duminica de vară, pentru că e lipsită de zgomotul asurzitor al celorlalte zile. Ai zice că toată lumea s-a potolit. Aș vrea să se facă odată cald,un soare prietenos să strălucească și să pot rămâne întinsă la umbră, privind cerul, un plăcut cer azuriu, o culoare care-mi place. Asta mi-ar încălzi nițel inima. Cât sunt de sentimentală sub carcasa mea cinică! Aș vrea să rămân singură, singură, singură. O voi repeta până la sațietate, fără ca asta să slujească la ceva. Mereu se găsesc oameni care să se ocupe de tine. Ca să nu te plictisești. Amară viață…”