„Am încercat să scriu cartea asta acum mai bine de un deceniu. Și am dat greș. La momentul acela se intitula provizoriu și prețios Viață (și era subintitulată, cu o sfioșenie aparentă, Un roman). Pe parcursul unui sfârșit de săptămână petrecut în Uruguay în 2005, m-am forțat să o citesc pe toată,de la primul cuvânt la ultimul: erau în jur de 100 000. Iar Viață era moartă.
Faptul că pierdusem, din câte se părea, vreo treizeci de luni (treizeci de luni petrecute trudind printr-un cimitir noroios) era partea cea mai puțin neplăcută. Credeam că se terminase cu mine.”