„Adina s-a abandonat oboselii și întregului vârtej de gânduri care-i treceau prin minte. O durea mandibula, o durea capul, cu siguranță era spart, probabil îi cursese și sânge, un braț se poate să fi fost dislocat din umăr, o durea cu tot cu omoplat și sân, dar, dincolo de toate astea,dincolo de casa străină și de acest individ care până la urmă s-a dat jos de pe ea și care murmură tot felul de prostii, dincolo de toate astea deci, de ce naiba se simțea nu doar eliberată, ci și răzbunată?”