„Abia dacă reușesc să notez câteva pagini pe zi. Alături, Romi se chinuie și el, dar, spre deosebire de mine, el nu e în stare să stea nemișcat pe scaun, încât neliniștea lui se aude și mi se transmite. Poate de aceea mă și cufund în lectură. De câte ori ies din camera mea îl găsesc pe Romi pândind prin perdea mașina care ne supraveghează.Sunt clipe în care simt că o să-mi pierd mințile, ne certăm, apoi am remușcări pentru că, într-un anume fel, el nu are nici o vină, totul pornește de la mine.”