„De fapt, nu trupul mă interesează, ci expresia lui, felul lui de a fi viu, carnea care produce ceva, o senzație. O senzație mi se pare întotdeauna, atunci când o conștientizez, mai inexplicabilă decât un gând. Gândirea pare să funcționeze de la sine, ea e un sistem organizat de reacție la lume.Dar lumea e chiar senzația. Eu nu pot trece dincolo de ceea ce simt. Lumea mi-e interzisă. Ea se confundă cu ochii, auzul, limba, degetele mele. Drumul de la senzație la gândire îl înțeleg. Ceea ce nu pot înțelege, pentru că nu am nici o garanție în acest sens, e drumul de la senzație la lume.” (Gheorghe Crăciun)
„Gândirea lui Gheorghe Crăciun își trage seva din confruntarea programatică a ideilor, a situațiilor, a ipotezelor pe care le propune, spre reflecție, cititorilor. Să nu uităm că Trupul știe mai mult este gândit ca un «caiet de teze», un soi de maculator superior, plin de exerciții de gândire și scriere, ce revelează structura geologică a unui eu alcătuit din straturi multiple, pe care doar secțiunea transversală le poate aduce la lumină, permițându-ne să vedem «inelele de creștere» sau, cu o formulă consacrată de Georges Poulet, «metamorfozele cercului». O astfel de secțiune transversală în biografia intelectuală a autorului ne este oferită în Trupul știe mai mult, volum din al cărui centru iradiază o pregnantă conștiință autobiografică.” (Carmen Mușat)