„Aureliu Busuioc realizează şi în acest roman o scriitură transparentă, cursivă, plăcută, dar nu mai puţin înşelătoare prin ambiguităţile ei. Poţi să crezi că romanul este expresia unui nostalgic al comunismului. Dar acesta este, indubitabil, mesajul din autobiografia enkavedistului, încărcată de eroism senzaţional,evoluţie spectaculoasă, militantism revoluţionar şi intransigenţă comunistă. Umorul din subtext ne dezvăluie cealaltă lectură posibilă, la nivelul ironic sau chiar violent satiric. Enkavedistul nostru e, în fond, un incult, un impotent şi un sadic.” (Ion Simuț)