„Într-o noapte ploioasă de mai, Vlad provoacă un accident cumplit la locul de muncă. Nedescoperit încă, plănuiește ca pînă dimineață să-și facă pierdută urma. Mi-a venit nefiresc de ușor să încep povestea pornind de la cele două puncte de mai sus, exact cît trebuie de minime, precise și parcă un pic extreme,de action film mai ieftinel, deloc rău, totuși, la care ai vrea și n-ai vrea să intri (pînă la urmă intri) pe la 11-12, înainte să începi schimbul doi la o librărie de mall. M-am blocat puțin pe la jumătate, cînd mi-am dat seama că thrillerul ăsta cînd nebun, cînd domol, cînd trist, cînd plin de explozivă sărbătoare are șanse mari să devină cel mai pe bune lucru scris pînă acum de mine, despre mine, adică subiectul pe care – îmi place mereu să mă alint – încă îl țin cel mai bine în frîu. Și firește că am avut dreptate: pînă la final mi-au dat serios lacrimile. Și nu s-au oprit multă vreme.” (Vlad Drăgoi)
„O poveste vie, livrată în fraze lungi, perfect închegate, despre ierarhizările sociale pe care le trăim zi de zi, nu cele predicate de la tribună. O analiză deloc superficială a mecanismelor interioare care mișcă naratorul și cititorul în răstimpul celor zece ore ale acțiunii și care, cu suficient umor, cu destulă tristețe, ne aruncă în față greșelile mari și mărunte pe care le comitem zilnic unii față de alții.” (Moni Stănilă)
„Am citit romanul ca și cum aș fi urmărit un film. O carte în care limita este totuna cu acceptarea lumii, iar autobiograficul nu poate fi luat decît ca punct de plecare. Vlad dezvăluie lumea inimii, o voce ce șerpuiește lin spre profunzimi.” (Nicolae Avram)