„Ce face un adolescent, cu o imaginație efervescentă, care descoperă că nu e ca prietenii săi, fiind mai puțin atras de fete, și foarte interesat de băieți? Îi scrie poetului american Frank O’Hara (mort de vreo 15 ani), e în continuu conflict cu taică-su, învață să cânte la chitară,e preocupat de soarta câinilor care rămân fără stăpâni, visează să se facă pădurar, dar se pregătește pentru admiterea la Litere, încasează un pumn care-i sparge nasul, scrie, la examenul de bacalaureat, că Octavian Goga ar trebui scos din programa școlară, își caută, angoasat și derutat, identitatea. Gelu Diaconu reușește să lege din scurt și tensionat aceste ‘noduri’ de multe altele, să scrie un roman cinematografic, fără cadre monotone și replici mute, despre cea mai complicată perioadă a tinereții și să-l arunce pe Kaulas în cursa personajelor memorabile ale literaturii române contemporane.” (Robert Șerban)