Dumitru Crudu este un poet autentic, cu un program personal teoreticeşte bine articulat. De exemplu, se pune accentul pe implicarea „subiectului real” în scriitura propriu-zisă, ca factor esenţial de asumare a topografiei realului; nu mai contează vreo nouă retorică a descrierii obiectuale,ci numai acea urmă individuală provocată în subiectul scriptural/existenţial care devine unicul receptor ce „desluşeşte diferenţa reacţiilor noastre personale”. Marin MINCU
Dumitru Crudu scrie poezie clădită pe un paradox: este în acelaşi timp un dialog livresc, purtat în sincronie şi în diacronie (o polemică, dacă vreţi), dar şi un act existenţial. Poezia lui nu poate fi înţeleasă dacă nu e privită ca reacţie la alt act poetic (de multe ori ratat), însă ceea ce „se întâmplă“ în această poezie pleacă în general de la un eveniment ancorat în real. Bogdan-Alexandru STĂNESCU