Textele din acest volum au fost scrise de pe poziţia unui membru al „societăţii civile“ în perioadele în care febra organismului social a atins în ţara noastră grade paroxistice. Acesta este şi motivul pentru care subtitlul volumului este Texte civile.
„Intelectualul român trăieşte nevrotic şi dramatic,prins între tentaţia de a gesticula vehement pe scena publică şi cea de a trânti, scârbit, poarta istoriei şi de a se încuia în camera lui. Mereu am avut, ca români, ceva de înfruntat, de îndreptat, de luat de la capăt. Trăim, epuizant, o stare de insurecţie cetăţenească. Bolnava noastră Românie, cu şmecherii, lichelele sau incapabilii care au condus-o periodic, ne-a cerut, de prea multe ori, să nu uităm că suntem «cetăţeni» şi «români». Visez o Românie de care să nu trebuiască să-mi aduc aminte mai mult de o dată la patru ani.“ — GABRIEL LIICEANU