Ce aveți în față nu este un întreg cu fisuri sau cu falii, ci niște fisuri cu un întreg. Falia e potenţială, e o constelaţie de virtualităţi, de posibilităţi ale existenţei, de variante, de poveşti, aşa încât, de fapt, ea, falia, este virgină şi potentă. Faliile sunt pline situaţional. Sunt idei de schimbare.O carte cu falii, cu întreruperi și cusături îmi doresc. Așa e o carte vie. Ca mine acum: cu picioarele transpirate, mă doare în gât, mi‑e frig şi cald în acelaşi timp, sunt murdară, am o dereglare hormonală incredibilă care-mi dă senzaţia că undeva, în firidele secrete ale ovarelor, depozitez trei tone de explozibil. Cu mine cu tot, cartea a căzut într-o falie fiziologică.
Falie poate să însemne și pauză. Burnout literar. Sunt prea multe cărţi, prea mulţi autori, toată lumea are povești de povestit. Cartea ca produs finit și față cu burnout. Nu vreau să scriu o carte rotundă, finită, ci una ca o instalație. De falii. Ca o vânătă pusă pe tocător și tocată cu un cuțit până devine o pastă. În corpul ei, cuțitul face tăieturi nemiloase care își schimbă mereu geometria. Poate fi abordată din orice unghi. Și în fiecare tăietură în vânătă, în spațiul produs de tăietura cuțitului, zace un roman potenţial extraordinar. .
It’s something to do, cum ar spune Yoghinul.