« când e noapte în inima poetului bezna-i mai adâncă și mai catifelată decât în orice altă nocturnă — o beznă care cere știrilor lumii să se adâncească și să se apere de asediul insistent al luminii — la maximum se transformă în o altă substanță: un amestec de tandră forță destructivă,în Cobaltul lui Claudiu Komartin. »
Andrei Codrescu
« Cobalt este, probabil, cel mai așteptat volum al anului. Nu doar pentru că mai toată lumea și-a dorit să-l vadă pe Claudiu Komartin revenind în poezie, ci și pentru că, în contextul literar actual, un poet ale cărui mize tematice vizează reactualizarea formulelor deja clasicizate trebuia să descentreze pozițiile ofensive ale experimentalismului și să reinstaureze firescul nealinierii la trend. De fapt, această convenție a „marii literaturi” — astăzi din ce în ce mai mult o glumă, din păcate — vine din crezul specific al poetului: „poate că există un refugiu în frumusețe”. Un pull back shot poetic continuu care, pornind de la intimitatea zdruncinată și de la confesiunea gravă, ajunge la adevărate imnuri vizionare și la macro-poeme sociale. Claudiu Komartin este unul din poeții pentru care un nou volum înseamnă și o reevaluare a propriei poezii. Maieutică literară, monolog intern, autoflagelare poetică, detonări spontane ale imaginarului. Unul dintre „copiii teribili” ai milenarismului care, odată cu volumul Cobalt, își autodefinește ireversibil opțiunea: poezia ca expresie a suferinței. »
Ștefan Baghiu