Radu Stanca (1920-1962), dramaturg, poet, eseist, regizor de teatru. Absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj (1942). Se refugiază la Sibiu în timpul războiului, unde este redactor la revista Curțile dorului (1941) și colaborează la Revista Cercului Literar. Este profesor de introducere în estetica teatrului la Conservatorul Popular (1945-1949), actor (1947-1948) și regizor la Teatrul de Stat sibian (1949-1961) și la cel din Cluj (1961-1962). Publică cronici de carte, de artă dramatică și muzicale, precum și poeme în revistele Tribuna, Contemporanul, Steaua, Viața românească ori în cotidianul Țara. Este distins cu Premiul Sburătorul al Asociației „Prietenii lui E. Lovinescu” pentru piesa de teatru în manuscris Dona Juana (1947). Antum i-a apărut doar teza de licență (Problema cititului. Contribuții la estetica fenomenului literar, 1943), iar postum i-au fost publicate o monografie (Ștefan Braborescu, 1965), volume de versuri (Versuri, 1966; Poezii, 1973; Poezii/Gedichte, 1979; Versuri, ed. critică, 1980; Doti, 2011), de eseistică (Acvariu, 1971), dramaturgie (Teatru, 1968, 1985; Turnul Babel, 2002) și corespondență (Un roman epistolar, 1978).