Livius Ciocarlie s-a nascut la 7 octombrie 1935, in Timisoara. Este critic literar, prozator si eseist, laureat al Premiului National pentru Literatura. In 1958 isi incheie studiile filologice la Universitatea din Bucuresti si, revenit in orasul natal, lucreaza ca bibliotecar, profesor in invatamintul secundar, muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. In 1963 devine asistent la Catedra de limba si literatura franceza a Universitatii din Timisoara, iar in 1990, profesor. Studiaza cateva luni – in perioada 1972-1973 – la Ecole Pratique des Hautes Etudes, unde il cunoaste pe Gerard Genette. Intre 1990 si 1994 este profesor invitat la Universitatea din Bordeaux. Din 2000 se stabileste la Bucuresti. Publica in revistele Orizont, Romania literara, Caiete critice, Vatra. Este membru al Fundatiei „A Treia Europa”. Scrie despre Balzac, Flaubert, Zola, Baudelaire, Rimbaud, Mallarme, Valery, Proust, Robbe-Grillet sau gruparea „Tel Quel” (si despre multi alti autori francezi), dar si despre Hoffmann, Poe, Hawthorne, Melville, Kafka, Eminescu, Creanga, Voiculescu, G. Calinescu sau Cioran. Este totodata autorul unor experimente prozastice situate la granita dintre fictiune si nonfictiune si al unor volume „autobiografice” neconventionale.