Ionel Teodoreanu s-a născut în data de 6 ianuarie 1897, la Iași, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind avocat, iar mama profesoară de pian la conservator.
În perioada 1904-1906 a urmat cursurileșcolii primare germane „Pitar-Moș” din București, iar următorii doi ani i-a făcut la Iași, la „Gheorghe Asachi”. Liceul l-a făcut tot la Iași, astfel, în perioada 1908-1914 a fost elev al Liceului Internat, iar pentru ultimele două clase superioare (a VII-a și a VIII-a) s-a transferat la Liceul Național. După absolvirea liceului se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Iași, promovând toate examenele din cei trei ani de studiu în trei sesiuni consecutive și devenind licențiat în anul 1920. În același an se căsătorește cu Maria Ștefana Lupașcu, nepoata soției lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, cu care va avea doi fii, Ștefan și Osvald- Cezar.
Debutul autorului are loc în anul 1919, când publică în revista condusă de Mihail Sadoveanu și de George Topârceanu schița „Bunicii”. Tot în 1919 publică în revista Însemnări literare poeziile intitulate „Jucării pentru Lily”, în care își arată dragostea pe care i-o poartă soției.
Practică avocatura în paralel cu activitatea literară, iar în perioada cuprinsă între 1920-1923 publică nuvelele care vor compune volumul „Ulița copilăriei”. În anul 1924 începe scrierea romanului „La Medeleni”, publicând părți ale celor trei volume în revista „Viața românească”. Această operă s-a bucurat de un mare succes, fiind considerată una dintre scrierile care i-a adus renume lui Ionel Teodoreanu.
În anul 1938 se mută în București, însă nu renunță nici la activitatea literară, dar nici la avocatură. Mutarea coincide cu descoperirea unui nou stil literar: memorialistica. Astfel, apar volumele „În casa bunicilor” (1938), „Masa umbrelor” (1941) și „Întoarcerea în timp” (1946).
Ionel Teodoreanu s-a stins din viață în data de 3 februarie 1954, în urma unui infarct, și a fost înmormântat la cimitirul Bellu din București.