Gheorghe Ilie Florescu, născut pe 8 mai 1944 în Biserica „Sf. Treime” din cartierul Dudești, în plin bombardament anglo-american, este o personalitate distinctă a societății românești. La doar opt ani,în urma arestării tatălui său, fost detectiv la Siguranța Statului, a început să muncească ca băiat de prăvălie și apoi alături de unchii săi olteni, care erau comercianți în Piața Vitan. Deși a finalizat studiile liceale, a considerat că nu dispune de condițiile necesare pentru a urma Facultatea de Istorie, așa cum ar fi dorit.
În martie 1971, a preluat de la mentorul său, cafegiul armean Avedis Carabelaian, un magazin de cafea și dulciuri pe Bd. Hristo Botev 10, care a devenit treptat un punct de referință al boemei artistice a Capitalei. Acesta a găzduit numeroase personalități ale vieții literare, artistice și medicale, precum și figuri importante din Justiție, Miliție și Securitate.
Cu toate că a fost lovit de o tragedie în martie 1977, când blocul din Hristo Botev 10 s-a prăbușit, Florescu a reușit să supraviețuiască prin ceea ce numește un extraordinar noroc. Anii 80 au adus noi provocări în încercarea de a aproviziona noul său magazin din str. Sfinților 6, rezultând în arestarea și condamnarea sa la 11 ani de închisoare în aprilie 1985. Eliberat condiționat în 1988, s-a reîntors la domeniul comerțului.
După participarea sa la Revoluția Română și la „fenomenul Piața Universității”, în octombrie 1990, a suferit un accident vascular cerebral ce i-a cauzat o hemipareză pe partea dreaptă. Cu un curaj remarcabil, a reînvățat să scrie cu mâna stângă și, după patru ani de muncă asiduă, în 2007, a finalizat cartea de memorii intitulată „Confesiunile unui cafegiu”.