Ben. Corlaciu (1924-1981) a fost un poet și prozator român reprezentativ pentru generația literară a războiului, autorul a opt volume de poezie și antologii: Tavernale (1941), Pelerinul serilor (1942), Arhipelag (1943),Manifest liric (1945), Poezii (1969), Starea de urgență (1972), Poeme florivore (1972) și Arcul biologic (1974) și al mai multor cărți de proză, printre care romanele Moartea lângă cer (1946), Cazul doctor Udrea (1959) și Baritina (1965). Membru, în adolescență, al grupării „Albatros”, a ales în 1975 calea exilului, trăindu-și ultimii ani la Paris, unde i-a apărut postum volumul autobiografic Tout espoir sera puni (1984).