Amin Maalouf (n. 1949, Beirut) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori francezi contemporani. Creştin melchit după mamă, protestant după tată, vorbind curent araba, franceza şi engleza, a crescutîntr-un mediu cultivat, unde scrisul reprezenta, sub diverse forme, o preocupare de familie. Istoric prin formaţie, interesat de politică, s-a afirmat ca ziarist la cotidianul libanez An-Nahar în anii ’70. În 1976 a părăsit Beirutul, stabilindu-se la Paris, unde a devenit redactor-şef al ziarului Jeune Afrique. În calitate de ziarist, a călătorit mult, participând la numeroase evenimente importante: asediul Saigonului, revoluţia din Etiopia, războaiele israeliano-arabe, războiul civil din Iran. A debutat ca scriitor în 1983, cu eseul istoric Cruciadele văzute de arabi. I-au urmat curând romanele Leon Africanul (1986), Samarkand (1988), pentru care i s-a decernat Prix des Maisons de la Presse, Grădinile luminii (1991), Primul secol după Béatrice (1992), Stânca lui Tanios (1993), distins în acelaşi an cu prestigiosul Prix Goncourt, Scările Levantului (1996), Periplul lui Baldassare (2000), pentru care i-a fost acordat Premiul Jacques Audiberti d’Antibes, şi Dezorientaţii (2012). A publicat, de asemenea, mai multe volume de eseuri, printre care Identităţi ucigaşe (1998) şi Naufragiul civilizaţiilor (2019). În 2011 a devenit membru al Academiei Franceze. La Editura Polirom au apărut, unele în mai multe ediţii, volumele: Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios, Primul secol după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările Levantului, Samarkand, Naufragiul civilizaţiilor şi Identităţi ucigaşe.